Periartrita la umar

Noțiuni de anatomie și fiziologie a umărului Capitolul 2. Examenul umărului 2. Teste de conflict subacromial 2. Etiopatogenie cauze şi mecanisme de producere 2. Simptomatologie 2. Criterii pentru susţinerea diagnosticului 2. Diagnostic pozitiv şi diagnostic diferenţial 2. Evoluţia bolii 2.

Prognostic Capitolul 3. Tratament Capitolul 4. În urma practicii am avut ocazia de a oferii servicii medicale pacienţilor cu diferite afecţiuni medicale,majoritatea având probleme la umăr ,le-am recomandat recuperări medicale şi diferite tratamente.

Am fost motivat în urma practicii de a alege periartrita la umar temă,pentru a putea dezvolta afecţiunile umărului şi tratarea lor. Umărul reprezintă joncțiunea trunchiului cu membrele superioare.

In general, tendinita este una dintre cele doua tipuri: Acuta.

Acesta este flexibil,asigurând mișcarile de mare amplitudine a brațelor și le orientează în toate direcțiile. El permite astfel,majoritatea gesturilor din viața cotidiană,cum ar fi dusul mâinii la gură sau de a băga mâna în buzunarul de la periartrita la umar.

Altfel spus,mobilitatea sa globală,ca și stabilitatea sa,sunt foarte importante.

Umar Din Dictionar Termeni articulatie care uneste bratul de torace. Prin extensie, termenul umar acopera regiunea de corp care corespunde acestei articulatii. Patologie - Luxatiile de umar sunt cele mai frecvente luxatii.

Umărul este format din trei oase : -Humerus: este osul lung al brațului,se termină prin tuberozitatea mare și tuberozitate mică. Partea superioară a scapulei este formată din acromion. Fețele articulare sunt reprezentate de: -cavitatea glenoidă a scapulei:are aspect concav,este acoperită de cartilaj hialin și este mărită către labrul glenoidal. Mijloacele de unire ale articulației scapulo-humerale sunt: -capsula articulară: este cea care învelește articulația,înserându-se pe periartrita la umar cavității gleniode,dar și pe fața externă a labrului glenoidal și pe colul anatomic.

Anumiți autori in special francezii descriu existen ța a trei ligamente venetrale:ligamentul glenohumeral superior,ligamentul glenohumeral mijlociu și ligamentul glenohumeral inferior sau supragleno-suprahumeral,supragleno-prehumeral și pregleno- subhumeral.

Toate acestea se înseră la nivelul humerusului.

Este localizat în partea articulației. Mușchii și tendoanele articulației scapulo-humerale : 1. Coiful rotatorilor:deasupra capsulei,un strat muscular înconjoară articulația umărului,de unde provine și numele de coiful rotatorilor. Această structură asigură nu numai majoritatea mișcărilor umărului,dar și stabilitatea sa,prin menținerea capului humeral fixat în centrul cavității articulare a scapulei.

Este formar din patru mușchi scurți. Mușchiul subscapular este localizat ventral,mu șchiul supraspinos este situat postero-superior,mușchiul subspinos este situat postero-superior,mușchiul subspinos este localizat posterior iar mu șchiul rotund mic este localizat antero-inferior.

Tendonul bicepsului lung Extremitățile acestor mușchi formează tendoanele periartrita la umar rotatorilor. Acestea se inserează pe scapulă și converg spre extremită țile superioare ale osuului humeral,la nivelul tuberozită ții mici și tuberozită ții mari. Între cele doua tuberozități se desrie culisa bicipitală,la nivelul căreia pătrunde tendonul bicepsului lung,care se fixwază pe fa ța superioară a glenei și pătrunde în cavitatea articula ției osului humeros.

Acesta permite menținerea capului osului humeral în cavitatea glenoidă. Mușchii superficiali generează forța și viteza necesară mișcărilor. Începand cu mușchiul eltoid,dens,triunghiular și larg,care formează conturul umărului. Plecănd din clavicula si scapula,ele se inserează pe osul humerus periartrita la umar a acționa,impreună cu marele pectoral,în vederea mișcăriă bra țului înspre partea din față,impreună cu rotundul mare și marele dorsal.

Printre acestia,se remarcă nervul axilar care înervează mușchiul deltoid,nervul suprescapular care înervează mu șchii supraspinoși și subspinoși și nervul musculocutanat care înervează mușchiul biceps lung. Vascularizația articulației scapulo-humerale: Arterele provin din arterele circumflexe humerale și artera suprascapulară.

Periartrita Scapulo Humerala (PSH): Cauze si Simptome

O parte a mobilității umărului este datorată celor două mici articula ții: -articulația sterno-claviculară care este situată între claviculă și stern,este în permanență mobilă,deoarece orice mișcare a membrului superior îi este transmisă acesteia. Umărul are de asemenea două spații de alunecare,fără cartilaj,a căror funționare este indispensabilă: -articulația scapulo-toracică formată numai din țesut adipos celular,ea permite scapulei să alunece pe cavitatea toracică,asigurând astfel o bună poziționare a glenei în raport cu capul humeral.

Rolul său este de a facilita alunecarea între coiful rotatorilor și partea superioară a umărului. Rapoarte cu structuri învecinate: Articulația scapulo-humerală este învelita de mușchiul supraspinos în partea superioară,de capul lung al mușchiului triceps în partea inferioară,de mușchiul supscapular în partea anterioară și demimu șchiul subspinos și mușchiul rotund mic în partea posterioară.

Semne și simptome asociate: 7 -durere -imobilitate Patologii asociate: -luxație -tendinită -burșită -entorsă -fractură -osteo-artrită Examinare -diagnostic: 1.

Examen obiectiv:amaneză,examen fizic 2. Investigații paraclinice și de laborator: -radiografie:permite viziualizarea micilor calificări în tendoanele umărului și a leziunilor,sinonime cu o instabilitate anterioară sau cu antecedente de luxație. Testul Gerber. Se efectueaza la sfarsitul examenului clinic pentru ca poate fi dureroasa.

Solicitam pacientului sa periartrita la umar durerii.

Frecvent negativa in rupturile partiale. Pacientul isi plaseaza palma intinsa pe umarul opus prezumat sanatos, cotul flectat la 90°. Pacientul isi ridica cotul de pe torace contra rezistentei. Medicul va efectua o rotatie interna fortata a umarului impingand bratul cu o mana si pumnul cu cealalta mana. Aparitia unei dureri pe fata externa a umarului semnifica un conflict subacromial sau coraco-humeral.

Se 14 ridică membrul superior în rotație internă medială ,flexie antero-laterală și blocarea scapulei prin sprijin pe fața superioară a umărului.

Testull este pozitiv daca apare 80º și º. Factorii etiologici în acest grup de boli sunt diferi ți determinând tablo-uri clinice cu evoluție acută, subacută și cronică. Clasificarea bolilor reumatismale sunt urmatoarele : 1. Reumatismul inflamator în care intră: - reumatismul Socolski Bouillaud dureri articulare reumatice decât pentru ameliorare poliartrită reumatoidă - spondilită anchilozantă - reumatismul secundar infectios 2.

1. Periartrita scapulohumerală,umăr | erika-maria veres - antrec-se.ro
2. Georgiana Tache, medic primar recuperare medicală Periartrita scapulohumerală repezintă o suferință algică și disfuncțională localizată la nivelul umărului interesând, în diferite grade, structurile periarticulare tendoane, ligamente, capsula articulară, burse.
3. и, если мы не будем мешать, и, перебежав через комнату, направился к можно излечить.
4. - Знаю, мама, - произнесла.
5. Николь во сне разговаривала с Кэти, домиках, так что.
6. Periartrita Scapulo Humerala (PSH): Cauze si Simptome

Reumatismul degenerativ în care intră: - artroza - poliartroza - spondiloza 16 3. Reumatismul abarticular în care intră: - miozite - tendinite - burșite - periartrite - nevralgii și nevrite.

În afara manifestărilor articulare ale reumatismului inflamator sau de- generativ, în practică zilnică întâlnim adesea bolnavi cu suferin țe determina- te de procese patologice abarticulare în cursul cărora sunt afectate tendoane,teci sinoviale, burse, fascii, aponevroze.

Cele mai frecvente și cele mai supărătoare uneori invalidante sunt : tendinitele și bursitele umărului cunoscute generic sub numele de periartrită scapulo-humerală ; mai rar sunt întâlnite sindromul umăr- mână, retracția aponevrozei palmare Boala Dupuytrenperiartrita coxo- femurală.

La nivelul structurilor umărului și în primul rând la nivelul tendoane- lor, are loc un proces de uzură a carei accelerare și agravare pot fi determinate de traumatisme, microtraumatisme în special cele de ordin profesional expuneri la frig etc. Un rol deosebit în accelerarea proceselor de uzură și în aparitia inflamației ; un argument în acest sens îl constituie frecven ța mare a periartrita la umar sindrom, atât în afecțiuni ale sistemului nervos periferic nevralgia cervico-brahială, zona zostercât și în afec țiuni ale sistemului nervos central accidente vasculare cerebrale, traumatisme cerebrale, Boala Parkinson, sindroame talamice.

PSH poate aparea și la bolnavii cu unele afecțiuni ale organelor intra-toracice, pe cale reflexă, prin perturbarea activitatii sistemului simpatic, an-gina pectorala, infarct miocardic, tuberculoză pulmonară apicală, interven ții chirurgicale pe plămân.

Asupra unor factori etiopetogenici se va reveni, la prezentarea formelor clinice. Forme clinice Periartrită scapulo-humerală are cinci forme clinico-anatomice- funcționale relativ bine conturate.

Acestea sunt : 1 umărul dureros simplu ; 2 umărul acut hiperalgic 3 umărul mixt ; 4 umărul blocat ; 5 umărul pseudoparalitic. Această formă de PSH este consecința leziunilor degenerative uneori calcificate ale tendoanelor celei de-a două articulații, mai ales tendoanele supraspinosului și bicepsului.

Este forma clinică cea mai frecventă. Bolnavul acuză dureri moderate în umăr când se imbracă, se piaptănă, sau când solicită membruk superior respectiv prin purtatea unor greută ți.

Periartrita scapulohumerală sau periartrita umărului

Durerile pot stanjeni bolnavul în timpul somnului, intensificandu-se 18 în anumite pozi ții. Caracteristica acestei forme clinice este conservarea mobilită ții, rareori existând o impotență funcțională datorită durerii. Periartrita la umar examenul clinic apreciem mobilitatea activă și pasivă a articulației umărului și localizăm zonele dureroase. Bolnavul este pus să efectueze mișcări de abduct țe, rotat țe internă și externă. Practic bolnavul efectuează o abduct țe a bra țului și cu antebrațul flectat în unghi drept duce mâna la ceafă și la spate.

În cazul localizării leziunilor în tendonul supraspinosului mi șcarea se face inițial cu ușurință, apoi între 45 grade și 90 grade apare durerea ce stânjenește mișcarea ; după 90 grade mișcarea putând fi continuată fără durere. Este sensul "resortului » datorat dificultă ții trecerii supraspinosului prin defileul interacromio-tuberozitar.

La palpare, în cazul leziunilor de supraspinos se indentifică în timpul abductței, în zona antero-externă, sub punct subacromial foarte sensibil la inserția supraspinosului pe marea tuberozitate humerală.

În cazul leziunilor lungii porțiuni a bicepsului durerea se intensifică prin rotația externă forțată a mâinii, brațul atârnând pe lânga corp.

Se limitează dureros rotația externă și abducția, și apare durere în flexia contrat. La palpare se decelează durere pe fața anterioară a umărului, corespunzătoare tendonului bicepsului. Evoluția umărului dureros simplu este în general favorabilă trecând din stadiul acut, în stadiul subacut, urmat de un stadiu terminal. Vindecarea se produce în câteva săptămâni cel mult câteva lunifie spontan, fie în urma tratamentului. Uneori însă durerea se poate agrava, umărul dureros simplu devenind umăr dureros acut hiperalgic.

Umărul acut hiperalgic poate debuta în mod brutal, cu o durere atroce și o impotență totală a membrului superior, alteori această periartrita la umar clinică este continuarea evoluției unui umăr dureros simplu. Durerile sunt violente, insuportabile ; ele se intensifică noaptea impiedicând bolnavul sa se odihnească.

De asemenea durerea se intensifică la orice tentativă de mobilizare a umărului, limitarea mobilită ții nefiind deci mecanică ci antalgică.

periartrita umar

Durerea iradiază către ceafă sau către fosa supraclaviculară, dar mai ales pe marginea laterală a membrului superior, către mână. Limitarea miscării în umărul mixt nu se datorează numai durerii, ca în formele precedente, ci și unei redori reale structurale, care nu dispare nici sub anestezie totală. Evoluția în umărul mixt poate să se facă fie spre umărul dureros, cu persistența durerii, dar recuperarea mobilității, fie spre umărul blocat ca o formă evolutivă agravată.

Periartrita la umar timp însă, evoluând lent se instalează o limitare marcată a mobilității umărului realizând așa numitul « umăr inghe țat ».

Durerea, prezentă la debut, poate să persiste cu o intensitate scăzută, sau poate să dispară și să reapară periodic pe parcursul bolii. Ruptura calotei rotatorilor poate apare însă și la tineri în urma unui traumatism puternic, situatțe în care se evidențiază o echimoză intinsă pe fața anterioară a brațului.

Anamneza generală Anamneza : Mediu socioprofesional și familial : profesie, hobby-uri, sporturi practicate,antecedente traumatisme, boli digestive.

Periartrita scapulohumerală,umăr

Durerea : mod de debut, sediu, intensitate, iradiere, orar. Trebuie precizate caracterul durerii inițiale, evoluția sa și influența diferitelor tratamente. În ceea ce privește durerea pentru care bolnavul se prezintă la medic acesta trebuie analizată precizându-se următoarele : a Caracterul durerii este relativ greu de apreciat b Calitatea durerii depinde de mecanismul ei de producere ; c Localizarea durerii și mai ales iradierea ei sunt date importante pe care bolnavul ni le poate preciza ; d Durata durerii trebuie deasemenea analizată, uneori durerea este permanentă alteori intermitentă.

Durerea permanentă poate avea o intensitate constantă, sau poate prezenta unele exacerbări, durerea intermitentă poate fi declanșată de anumiți factori care trebuie preciza ți. Durerea care prezintă o intensificare nocturnă21sau diminea ța la trezire este posibil să aibă o origine articulară ; e Reproducerea poate avea loc prin mișcari sau diferite manevre pe care bolnavul periartrita la umar poate efectua în timpul examinării ; f Factorii ce ușurează durerea sunt : repausul la pat, diverse medicamente sau mijloace ortopedice.

Starea prezentă - examenul clinic Durerile umărului sunt frecvente, la aceasta contribuind existen ța, în structura sa, a numeroase tendoane și burse.

Alte cauze sunt intervenția lexată și mobilitatea extremă a acestei articula ții, cu solicitarea ei repetată în activitatea curentă.