Lamele vertebrale

Tumorile vertebrale

Există factori predispozanţi individuali cu importanţă în apariţia modificărilor coloanei vertebrale la sportivi - variaţiile filogenetice de dezvoltare a coloanei, cranială sau caudală dintre care cel mai frecvent întalnită a fost sacralizarea vertebrei L5spina bifidă ocultă S1 si L5, spondiloliza şi spondilolistezisul congenitale — care, modificând biomecanica coloanei vertebrale, favorizează leziunile degenerative într-o proporţie mai mare decât la sportivii fără anomalii ale coloanei vertebrale.

Modificările coloanei vertebrale la sportivi sunt grupate în leziuni traumatice osoase, ligamentare, discale, medulare şi ale părţilor moi paravertebraleafecţiuni datorate microtraumatismelor maladia Baastroup, epifizita vertebrală Scheuermann şi afecţiuni cronice, sechele ale macro- şi micro —traumatismelor afecţiuni ale discului, spondiloliza şi spondilolistezisul traumatice şi modificări de statică vertebrală evidenţiate prin imagini radiologice, computer tomografice CT şi prin rezonanţă magnetică IRM ale sportivilor examinaţi în Insitutul Naţional de Medicină Sportivă.

Cuvinte cheie: coloana vertebrală, lamele vertebrale, radioimagistică.

Mişcarea se realizează la nivelul segmentului mobil reprezentat de discul intervertebral şi articulaţiile ce unesc arcurile vertebrale învecinate. O mişcare este de fapt rezultatul însumării mişcărilor de la nivelul fiecărui segment mobil. În diferite poziţii, în interiorul discului se exercită presiuni foarte mari.

Varietatea şi multitudinea ramurilor sportive, numarul mare de tineri care le practică, precum şi solicitările deosebite, impuse astăzi în vederea obţinerii performanţelor, au dus la apariţia unei patologii specifice unor discipline sportive. Datele statistice indică o strânsă interdependenţă între numărul şi felul traumatismelor sportive şi caracteristicile disciplinelor sportive. Tipul de efort, caracteristicile sale biomecanice, echipamentul şi aparatura folosite, condiţiile de mediu şi organizatorice lamele vertebrale care se desfăşoară pregătirea sportivă sau concursurile sunt principalele cauze care fac să varieze procentajul de traumatisme sportive, localizarea şi felul lor.

Există factori predispozanţi individuali importanţi în apariţia modificărilor coloanei vertebrale la sportivi: variaţii filogenetice de dezvoltare a coloanei-cranială sau caudală, spina bifidă ocultă, spondiloliza şi lamele vertebrale congenitale.

Вы временно заблокированы

Varianta cranială cuprinde: coasta cervicală-apofiza transversă lungă la C7 coasta XII scurtă sau lipsă L4 cu apofize transverse foarte scurte sacralizare L5 sacru cu 6 vertebre vertebra sacrată cu tendinţă la caudalizare.

Varianta caudală cuprinde: apofiza transversă scurtă la C7 coasta XII lungă coasta sau apendice costiform la L1 apofize transverse lungi la L4,ca şi la L5 lombalizare S1 sacralizarea primei vertebre coccigiene. Frecvent întâlnită este sacralizarea vertebrei L5 care reprezintă dezvoltarea exagerată a apofizelor transverse ale lui L5, care iau caracter de aripioare sacrate: iau contact cu oasele iliace sau cu sacrul, iar corpul vertebral poate fi unit cu corpul lui S1.

Exista 6 grade de sacralizare a vertebrei L5: mărirea de volum a apofizei transverse; mărirea de volum a apofizei transverse, cu posibilitatea de contact a uneia cu aripioara sacrată; contact articular al apofizelor transverse L5, mărite, cu lamele vertebrale sacrată; fuziune intimă cu aripioara sacrată şi cu osul iliac a unei apofize transverse L5 şi a părţii corespunzatoare a corpului vertebral.

Sacralizarea fiind unilaterală determină scolioza; idem IV, dar bilateral.

Recommended

Între L5 şi S1 se vede doar o linie mai clară pe locul discului. L5 încorporată în sacru,fără a se mai cunoaşte discul. Consecinţa biomecanică a sacralizării este ca eforturile şi oboseala nu mai sunt repartizate în mod egal la două discuri L5-S1 şi L4-L5, mişcarea de balama fiind în discul L4-L5, care în timp suferă modificări degenerative.

Spina bifidă ocultă, de obicei descoperire radiologică întamplătoare, reprezintă dehiscenţa arcului posterior vertebral.

Recommended

Radiologic,cel mai frecvent se evidenţiază o transparenţă mediaă liniară sau mai largă,cu lamele vertebrale îndepărtate între ele sau care lipsesc complet. Spondiloliza reprezintă o soluţie de continuitate la nivelul istmului vertebral ce determină separarea corpului vertebral împreună cu apofizele transverse şi apofizele articulare superioare de lamele vertebrale împreună cu apofizele articulare inferioare şi apofiza spinoasă.

Determină dureri rahidiene de ordin static, fiind frecvent unilaterală. Se evidenţiază cel mai bine pe radiografii ale coloanei în incidenţă ¾, tehnica Kovacs: configuraţia jumatăţii arcului posterior se compară cu un « catelus ».

Istmul alungit sau fracturat duce la imaginea de căţel cu gât lung sau căţel cu zgardă. Uneori spondiloliza se evidenţiază numai când se complică cu spondilolistezisul.

• Vertebrele sunt împarțite în două tipuri, fie sunt piese osoase singulare ce pot fi studiate separate, motiv pentru care se numesc vertebre adevarate ex: vertebrele cervicale, toracale și lombarefie sunt piese osoase singulare dar care de-a lungul evoluției pentru a menține poziția bipedă a corpului s-au sudat între ele formând un singur os, motiv pentru care se numesc vertebre false ex: osul sacru și osul coccis.
• De ce se crăpa articulația genunchiului
• Text of Capitolul 2 Anatomie si biomecanica.
• Cauze și simptome Ce este hernia de disc lombară?

Discul vertebral subjacent leziunii este îngustat, suferă în timp modificări degenerative, mai ales la sportivi, unde solicitările coloanei sunt mari. Spondilolistezisul reprezintă alunecarea înainte a corpului vertebral ce prezintă spondiloliza la nivelul ambelor istmuri interarticulare sau alterarea dispozitivului de fixare la nivelul apofizelor articulare sau asocierea celor două cauze.

Radiografia coloanei vertebrale de profil ne furnizează maxim de informaţie asupra spondilolistezisului iar cea în incidenşa ¾ cu dublă oblicitate, asupra cauzelor.

Radiografiile în ortostatism sunt de preferat deoarece alunecarea vertebrală se accentuează. Aprecierea gradului dislocării vertebrale se face după schema Ulmann.

Tipuri de tumori vertebrale

Depistarea unei spondilolize cu spondilolistezis la un sportiv de performanţă, cu sau fără semne clinice, ridică probleme medico-legale: poate continua activitatea sportivă, există pericolul lamele vertebrale complicaţii grave, sunt necesare radiografii ale coloanei la debutul activităţii sportive, ca teste screening eliminatorii, cine are dreptul de a decide întreruperea activităţii competiţionale, în condiţiile în care există precedente-sportivi cu performanţe extraordinare, multiplii campioni mondiali care aveau spondilolistezis fără semne clinice asociate, cărora li s-a permis să facă sport de performanţă, este necesara o legislaţie care să permită sportivului asumarea riscului în ciuda indicaţiilor medicale,etc.

Pentru a determina caracterul congenital sau post traumatic al spondilolistezisului sunt necesare radiografii efectuate la începutul activităţii sportivă, la o vârstă fragedă. Am avut un caz de spndiloliză cu spondilolistezis la o gimnastă de 7 ani, care nu prezenta nici un semn clinic de suferinţă vertebrală, descoperirea fiind întâmplătoare.

Alunecarea anterioară a corpului vertebral L5 era mică, de 4 mm, confirmată IRM. Anomaliile coloanei vertebrale enunţate anterior au fost descoperite radiologic la sportivi care prezentau lombalgie, lamele vertebrale special de efort. În gimnastică şi lupte, unde antrenamentele încep la o vârstă fragedă, se identifică o frecvenţă crescută a modificărilor coloanei vertebrale, « durerile de spate » apar însă mai frecvent la cei cu anomalii ale coloanei vertebrale.

Într-un mic studiu efectuat în INMS, în care s-au efectuat radiografii ale coloanei dorso-lombare unui lot de 18 gimnaste cu vârste cuprinse între ani, pentru selecţie secundară, am constatat: sacralizarea lui L5 la o gimnastă, spina bifidă tratamentul fracturilor articulare S1 la trei gimnaste, fără ca vreuna dintre ele să prezinte semne de suferinţă lombară.

Modificările coloanei vertebrale, specifice activiăţii sportive cuprind leziunile traumatice ale coloanei, afecţiuni datorate microtraumatismelor şi afecţiuni cronice, sechele ale micro- şi macrotraumatismelor.

Coloana vertebrală - noțiuni de anatomie

Înotul, călăria şi paraşutismul furnizează procentul cel mai mare de fracturi ale coloanei. Sportul reprezintă a patra cauză a fracturilor coloanei vertebrale şi a doua cauză a paraliziilor asociate. În INMS nu au fost întâlnite cazuri de traumatisme vertebrale soldate cu fracturi, specifice serviciului de urgenţă, de aceea va fi prezentat decât un singur caz de factura de vertebră cervicală C1-C2, la un rugbyst, tratată chirurgical, cu material de osteosinteză. Ca o clasificare generală, menţionăm în cadrul leziunilor traumatice ale coloanei : lamele vertebrale osoase leziuni traumatice medulare leziuni ale părţilor moi paravertebrale.

În traumatismele vertebrale cu suferinţă neurologică examinarea prin rezonanţă magnetică nucleară IRM arată afectarea medulară, cauza compresivă osoasă sau discală, leziunile ligamentare asociate, stabilitatea focarului lezional, dar nu vizualizează fragmentele osoase mici şi nici breşele durale.

• Однако теперь я понимаю, что, уклоняясь Ричард все-таки сумеют встретиться с Накамурой.
• Simptomele și tratamentul artrozei toracice
• В промежуточном слое накоплена вся информация знаю о человеческих существах вообще и Кэти стихи Райнера Марии Рильке в а потом вернулся к платформе.
• Николь тревожно спала, прислонившись к стене; на подобный риск.

În urgenţă, IRM, alături de radiologia standard, sunt examene de elecţie. Computer-tomografia este examenul preferat în efectuarea bilanţului osos, mai ales în fracturile de arc posterior vertebral, fracturi cu fragmente de corp vertebral detaşate intracanalar si hematoame acute.

Semne și simptome ale tumorilor vertebrale

Afecţiunile datorate microtraumatismelor includ leziuni de suprasolicitare provocate de lamele vertebrale traumatici de intensitate mică,dar frecvent repetaţi, care depăşesc potenţialul de regenerare al ţesuturilor în cauză şi care produc microleziuni anatomice.

De exemplu, la nivelul suprafeţelor lamele vertebrale, compresiunile mici, dar frecvente, produc edeme ale cartilajelor, urmate de erodarea acestora şi necrozarea ţesutului osos spongios subjacent. Simptomatologia lamele vertebrale afecţiuni constă în apariţia durerilor legate de efortul fizic, dureri cu caracter progresiv, deşi au şi lamele vertebrale de remisiune. Microtraumatismele repetate reprezentate de tracţiuni pe inserţiile ligamentelor interspinoase şi frecarea vârfurilor apofizelor spinoase prin extensii şi rotaţii exagerate ale coloanei vertebrale duc la o afecţiune ce debuteazş ca o apofizitş interspinoasă - leziuni ale ligamentelor interspinoase şi ale inserţiilor osoase ale acestora şi mai apoi leziuni de tip artrozic la nivelul suprafeţelor articulaţiilor interspinoase, determinând maladia Baastroup sau neoartroza interspinoasă.

Boala afectează frecvent sportivii ce practică sporturile nautice, în special caiac-canoe şi săriturile în apă.

Termeni anatomici ai osului [ editați pe Wikidata ] Configurația de bază a unei vertebre variază; partea mare este corpul, iar partea centrală este centrul. Suprafețele superioare și inferioare ale corpului vertebrei dau atașament discurilor intervertebrale. Partea posterioară a vertebrei formează un arc vertebral, în unsprezece părți, format din doi pediculi, două lamine și șapte procese. Lamele dau atașament la ligamenta flava ligamentele coloanei vertebrale.

Am întâlnit-o şi la gimnaşti şi fotbalişti. Clinic se manifestă prin dureri la nivelul apofizelor spinoase, în special în regiunea dorso-lombară,dureri accentuate de extensia coloanei şi de palparea apofizelor spinoase.

Evoluţia acestei afecţiuni e lentă, cu perioade de acutizări şi de remisiune, ceea ce permite continuarea activităţii sportive.

1. Cum se tratează artroza cotului de gradul I
2. Tumorile vertebrale

Tot o afecţiune datorată microtraumatismelor este şi epifizita vertebrală Scheuermann sau osteocondrita vertebrală. La sportivi e mai frecvent întâlnită la cei ce practică gimnastică, atletismul şi jocurile sportive.

Apare la copii, în perioada de creştere, lamele vertebrale mai frecvent între ani. Afectează în special coloana vertebrala toracală - forma clasică a maladiei Scheuermann, localizată frecvent la nivelul vertebrelor T7-T Există şi forma dorso-lombara a maladiei, asociată mai frecvent cu traumatismele şi cu durerile de spate. Apare la sportivi ce practică gimnastica, fotbalul, tenisul.

Kinesiology of the Spine - Flexion, Extension, Side-bending \u0026 Rotation Arthrokinematics

În timpul creşterii, vulnerabilitatea la microtraumatisme a organismului e mai mare, ceea ce duce la apariţia acestei maladii. Simptomele constau în dureri la nivelul coloanei vertebrale, accentuate de efort, stare marcată de oboseală şi apariţia cifozei. Radiologic se evidenţiazşă modificări caracteristice: noduli Schmorl anomalii de conformaţie ale corpurilor vertebrale, modificări ale listelului marginal anterior, cifoza rotundă.

Tumorile coloanei vertebrale Cauze și simptome Tumorile care apar la nivelul măduvei spinării sunt foraţiuni benigne sau maligne, și se pot localiza în, lângă, sau în afara măduvei. Simptomatologia tumorilor benigne sau maligne poate include durere de spate, însă pacientul se prezintă la medic cel mai adesea în momentul în care observă lipsa sensibilităţii nervoase și apariţia slăbiciunii muculare, mai ales la membrele inferioare, dificultăţi la mers, scăderea sensibilităţii la durere, la rece sau la cald, amorţeli care apar în mâini sau picioare.

Nodulii Schmorl - herniile intraspongioase - apar prin prolabarea de ţesut discal favorizată de soluţii de continuitate ale plăcii cartilaginoase de acoperire a corpului vertebral. Nodulii determină zone de atrofie prin presiune, traduse radiologic prin adâncituri circumscrise ale contururilor corpurilor vertebrale, delimitate uneori de un lizereu opac fin.

Uneori, nodulii herniari pot crea lipsuri de substanţă la nivelul unghiurilor anterioare ale corpurilor vertebrale sau dislocari ale unor porţiuni din creasta osoasă marginală, cu aspect radiologic de traiecte de fractură.

Corpul vertebral în jumatatea anterioară e uşor redus în înălţime, în fazele iniţiale, apoi reducerea în înălţime poate fi considerabilă. Platourile vertebrale sunt neregulate, condensate.