Flexia genunchiului grade

Masajul locoregional: modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in patologia de specialitate. Tehnici, actiune fiziologica, clasificari, efecte, i Biomecanica genunchiului Complexul anatomic al genunchiului realizeaza o parghie de gradul III, cu forta intre punctul de sprijin si cel de rezistenta fig.

Alcatuirea sa ii confera o singura directie de miscare, si anume in plan sagital, in sensul flexie-extensie.

In realitate, datorita volutei condiliene, fexia-extensia se desfasoara in jurul unui ax care se deplaseaza in sus si inapoi in flexie, si in sens invers in extensie. Pornind de la o extensie de °, flexia activa, atinge o amplitudine de ° cand soldul este extins pana la ° cand soldul este flectatiar cea pasiva de c. Inceputul flexiei este insotita de o relaxare a ligamentului colateral lateral si de o relaxare partiala a ligamentului incrucisat antero-extern.

Condilul lateral flexia genunchiului grade spre inapoi pe platoul tibial, pe o distanta de 1 cm in cursul primelor 15° de flexie. Condilul medial, flexia genunchiului grade de ligamentul colateral medial nerelaxat, are o rulare limitata la cativa milimetri. Aceasta face ca in primele 20° de flexie sa apara o miscare de rotatie interna a tibiei sub femur. De la flexie spre extensie- pana la °- condilii aluneca pe platoul ti­bial ; de la acest punct incepe rularea.

Condilul lateral mai scurt isi termina mai repede cursa decat cel medial, sprijinindu-se pe calota condiliana, care intra in tensine. Extensia completa nu devine posibila decat daca tibia se roteaza in jurul axului sau ver­tical cu 2 pana la 5° extern, pentru a da posibilitatea si condilului medial sa puna in tensiune calota condi­liana mediala, la capatul cursei sale.

Aceasta este rotatia terminala de inchidere care blocheaza genunchiul in extensie. Pentru o noua flexie articulatia trebuie deschisa, actiune ce revine muschiului popliteu care initiaza miscarea; prin contractie sa determine o noua rotatie interna a tibiei: ligamentul incrucisat antero-extern si cel colateral-lateral se relaxeaza usor si flexia poate incepe.

Dispozitia anatomica a ligamentelor flexia genunchiului grade ca axul miscarii de rotatie sa treaca prin glena tibiala mediala, in vecinatatea spinei tibiale. Spre deosebire de ligamentele colateral-lateral si incrucisat antero-extern care se relaxeaza partial,ligamentele colateral-medial si incrucisat postero-intern raman in tensiune in cursul flexiei. Condilul medial va fi mai strans atasat de platoul medial, pe cand condilul lateral este fixat slab.

Din cauza acestor tensiuni ligamentare inegale, jumatatea externa a articulatiei este mai mobila decat cea interna. In cursul miscarii de rotatie, platoul tibial lateral descrie sub femur un arc de circumferinta, in timp ce platoul medial se roteste pe loc, datorita micii libertati pe care i-o lasa ligamentul colateral-medial; ligamentul incrucisat postero-intern, cel mai intins, este cel mai apropiat de axul de rotatie.

Flexia genunchiului grade automata se datoreaza : · lungimii mai mari a condilului femural medial; · concavitatii glenei tibiale mediale fata de convexitatea glenei laterale,care permite o alunecare mai mare spre posterior a dureri articulare umeri la spate femural lateral ; · orientarii ligamentelor colaterale, oblicitatea celui lateral permitand o mai mare mobilitate condilului femural lateral; tensiunii ligamentului incrucisat antero-extern la sfarsitul extensiei; rotatia externa a tibiei il relaxeaza oferind posibilitatea unui grad de extensie in plus.

Aceasta corectie a valgus-ului fiziologic in cursul flexiei demonstreaza ca axul de flexie a genunchiului nu este strict orizontal, ci intr-un plan usor oblic inapoi si inauntru. Flexia este astfel o miscare complexa, care combina cele doua grade de libertate si o variatie in plan frontal a flexia genunchiului grade format de axele anatomice ale femurului si tibiei.

La 90° flexie, rotatia interna realizeaza, alinierea sistemului extensor, punand pe aceeasi linie tuberozitatea tibila anterioara, central rotulei si axul femurului. Astfel, rotatia externa se insoteste de o inclinare in varus a tibiei fig.

Fiziologia meniscurilor. Deplasarile meniscurilor, in cursul miscarilor genunchiului, se fac pasiv prin impingerea lor de catre condilii femurali si active prin tractiunea lor : anterioara in extensie, de catre ligamentul jugal si aripioarele meniscorotuliene, si posterioara in flexie, prin expansiunea semitendinosului.

Cursa meniscului medial este de 6 mm, iar a celui lateral de 12 mm.

Extensie genunchi

In rotatii menisciurile urmeaza, de asemenea, depla­sarile condililor pe glene. In rotatia externa - deci in miscarea spre interior a condililor femurali - meniscul lateral este tras spre partea ante­rioara a glenei tibiale, in timp ce meniscul medial este tras posterior. In timpul rotatiei interne meniscul medial este translat inainte, iar cel lateral este deplasat posterior.

De fapt, meniscurile se deplaseaza prin flexia genunchiului grade lor, avand punctele de insertie fixe. Se enumera cinci functii importante ale meniscuri­lor ; completeaza spatiul mort dintre femur si tibie ; in extensie condilii se flexia genunchiului grade pe glene, care au raza de curbura cea mai mare si meniscurile sunt strans interpuse intre suprafetele lor ceea ce favorizeaza flexia genunchiului grade pe o suprafata mare a fortelor de compresiune ; in flexie, condilii femurali prezinta glenelor tibiale o raza de curbura mica, meniscurile pierd partial contactul, ceea ce, impreuna cu relaxarea partiala a unor ligamente, favo­rizeaza mobilitatea in detrimentul stabilitatii: centreaza femurul pe tibie in cursul miscarilor; participa la lubrifierea suprafetelor articulare ; joaca rolul de amortizor al socului intre extremitatile osoase ; impartind articulatia in doua etaje - femuro-meniscal si menisco-tibial transforma frecarea accentuata ce ar trebui sa se produca intre suprafetele articulare care aluneca in sens invers, intr-o frecare simpla in fiecare din cele doua compartimente articulare.

Rotula este atasata de tibie prin puternicul ligament rotulian si aluneca pe suprafata trohleii femurale.

Pornita din pozitia de hiperextensie, de deasupra suprafetei articulare unde o duce contractia cvadricepsuluiea intra in contact cu femurul in treimea ei inferioara la inceputul flexiei, prin treimea rnedie intre 30 si 60° si pe fateta articulara superioara de la 60°. In plan sagital rotula se deplaseaza pe o distanta de doua ori mai mare decat lungimea sa descriind o curba spre trohleea femuralape o distanta ce variaza intre 5 si 7 cm.

Verticala in extensie si paralela cu femurul, rotula devine orizontala cu fata articulara privind in sus in flexie maxima si se aplica sub condilii femurali fig. Aceasta translatie circumferentiala se face in jurul axului de flexie a articulatiei genunchiului. Deplasarea importanta este posibila datorita conexiunilor destul de intinse pe care rotula le are cu femurul.

In jurul rotulei, capsula articulara formeaza trei funduri de sac - unul subcvadricipital si doua laterorotuliene -care se modifica, in cursul flexiei. Atasata de tibie prin puternicul ligament rotulian inextensibil, in cursul miscarii de flexie rotula sufera o translatie circumferentiala in plan sagital si fata de tibie.

genunchi in flexie

Translatia se face in lungul unui arc de cere cu centrul situat la nivelul tuberozitatii tibiale anterioare, a carui raza este egala cu lungimea ligamentului rotulian fig. Situata intre 0 si 60° flexie inaintea tuberozitatii anterioare, rotula ajunge la 60° exact deasupra acesteia. Pana la 60° unghiul din planul sagital dintre tendonul cvadri-cipital-rotula si rotula-ligamentul rotulian este superior unghiului de flexie a genunchiului, ceea ce asigura cvadricepsului un important rol stabili­zator.

Continuand miscarea de flexie peste 60°, unghiul din planul sagital dintre axa cvadricepsului si a ligamentului rotulian va diminua mai repede decat unghiul de flexie a genunchiului. Miscarile de rotatie ale tibiei antreneaza si deplasarea rotulei.

Rotatia interna, prin deplasarea condililor, antreneaza rotula in afara.

Rotatia interna automata din cursul flexiei genunchiului reuseste astfel sa alinieze aparatul extensor, desfiintand unghiul deschis in afara ce exista in plan frontal intre tendonul cvadricipital si ligamentul rotulian. In cursul rotatiei externe a tibiei, rotatia interna a condilior femurali va antrena rotula intr-o deplasare de aceeasi parte. Vom enumera sase functii ale rotulei : Functia primordiala este aceea de a intari forta cvadricepsului. Aceasta indica faptul ea activitatea cvadricepsului intruneste conditii optime la un grad mic de flexie 25°care corespunde pozitiei genunchiului in timpul mersului.

Centralizeaza fortele divergente ale celor patru portiuni ale cva­dricepsului, transmitandu-le ligamentului rotulian ; in felul acesta este evitiaza luxatia tendonului.

Lubrifierea articulatiei genunchiului. Ceea ce domina fiziologia miscarii articulare este coeficientul de frecare, deosebit de scazut mai mic decat acela al frecarii dintre patine si gheata pe are aluneca. Frecarea, neglijabila pentru miscarea de rulare, este prezenta odata cu aparitia miscarii de alunecare.

Afectiunile genunchiului Din Articole Cauze Genunchiul este reprezentat de regiunea articulara situata la jonctiunea coapsei cu gamba. Articulatia genunchiului uneste femurul cu tibia si cu rotula. Adaptarea perfecta a suprafetei articulare a femurului cu cea a tibiei este asigurata prin existenta a doua formatii fibrocartilaginoase, denumite meniscuri. Ligamentele foarte puternice garanteaza o stabilitate perfecta a acestei articulatii.

Spre deosebire de un lagar mecanic, care se roteaza continuu si cu viteze mari, articulatia genunchiului – ca dealtfel toate articulatiile umane - oscileaza lent, viteza scazand pana la 0 atunci cand se schimba sensul miscarii. De asemenea, regimul de pre­siune pe care-l suporta articulatia variaza, miscarea facandu-se uneori sub presiunea importanta a greutatii corpului, alteori, cand membrul este oscilant, doar sub presiunea mai mica, creata de contractia musculara.

Fenomenele de lubrifiere articulara sunt strans legate de aceste caracteristici mecanice, ca si de proprietatile fizice, chimice si fiziologice ale constituentilor articulari. Suprafetele portante sunt acoperite de cartilajul articular - cuzinetul lagarelor mecanice - fin polizat. Cartilajul este elastic, fiind deformabil atat in sens verti­cal cat si transversal. Gradul sau de elasticitate diminueaza daca incarcarea sa dureaza peste o anumita limita, deci elasticitatea sa scade de unde si interesul unei functionari intermitente.

Asocierea deformarii verticale cu cea transversala, in incarcare si in mers, asigura etalarea suprafetelor de contact. Datorita porozitatii sale, cartilajul functioneaza ca un burete. Acest sistem de pompa ce poate face rănirea articulației cotului indispensabil atat nutritiei cartilajului, cat si unei eficiente lubrifieri articulare. Lubrifiantul - lichidul sinovial - este in cantitate de ml pe intreaga suprafata a articulatiei genunchiului.

Constituit dintr-un dializat de plasma sanguina.

Se deosebeste de plasma prin marea sa viscozitate, prin numarul mic de celule, printr-o concentratie mai redusa si o distributie electroforetica deosebita a proteinelor sale. Stabilitatea genunchiului. Conformatia anatomica complexa a genunchiului concura nu numai la realizarea unei ample imobilitati, ci da si posibilitatea obtinerii unei importante stabilitati articulare. Din acest punct de vedere se poate considera ca genunchiul este alcatuit dintr-un pivot central - ligamentele incrucisate - si din formatiuni capsulo-liga-mentare.

Ligamentele colaterale controleaza stabilitatea in varum-valgum, iar capsula si ligamentele in totalitate, pe cea rotativa. Stabilitatea pasiva a genunchiului, in flexia genunchiului grade directiile, este asigurata de mai multe formatiuni capsulo-ligamentare — element preferential pus imediat in flexia genunchiului grade si de altele de ajutor si intarire, care intra in actiune cand elementul prefe­rential este insuficient.

Rolul de stabilizator al ligamentelor incrucisate este legat de variatiile lor de directie si tensiune. In hiperextensie, ambele ligamente incrucisate sunt in tensiune, cel anterior sprijinindu-se in scobitura intercondiliana fig. In cursul flexiei flexia genunchiului grade. In flexia completa ligamentul incrucisat postero-intern este vertical, iar cel antero-extern, relaxat fig.

Deoarece fibrele ligamentelor incrucisate nu au toate aceeasi lungime si directie, Fig. Cele doua ligamente incrucisate nu sufera modificari in lungime, atat timp cat cei doi condili flexia genunchiului grade sunt in contact cu cele doua platouri tibiale. Fiecare ligament - element de stabilitate pasiva - este intarit de un grup muscular element de stabilitate activa. Ligamentul colateral peronier face parte, impreuna cu tendonul popliteului, tractul ilio-tibial si tendonul bicepsului, din aparatul stabilizator lateral.

Aparatul medial este reprezentat de insertiile complexe ale semimembranosului si ale ligamentului colateral tibial. Regiunea posterioara se afla sub controlul semimembranosului, flexia genunchiului grade si al gemenilor, care, nu numai ca stabilizeaza capsula, dar produc si tractiuni pe meniscul lateral si medial in cursul flexiei.

Medial, genunchiul are o arie mai putin protejata, flexia genunchiului grade intre semitendinos si semimembranosul posterior - arie care este mai vulnerabila la traumatisme. Stabilitatea genunchiului in extensie este o problema relativ simpla ca urmare a absentei rotatiei axiale.

In hiperextensie fig. In rectitudine fig. Stabilitatea este asigurata de contractia statica a cvadricepsului. In plan frontal, pe langa elementele pasive capsulo-ligamentare de stabilitate, intervine si tensorul faseiei lata.

Acest muschi biarticular formeaza, impreuna cu marele fesier si bandeleta ilio-tibiala, ceea ce autorii de limba franceza denumesc ,deltoidul fesier', care intervine atat in echilibrul soldului, cat si in cel al genun­chiului.

Stabilitatea genunchiului in flexie, mai ales in timpul sprijinului uniped, devine mult mai complexa, caci necesita controlul concomitent al gradului de flexie, de rotatie axiala si de deviere laterala in varum sau in valgum.

Exista doua pozitii extreme de stabilitate a genunchiului in diverse grade de flexie: · pozitia de flexie - valgum - rotatie externa fig. In mod normal, rotatia externa antreneaza. Aceste modificari ale axelor femuro-tibiale in cursul miscarilor de rotatie devin importante pentru stabilitatea articulatiei.

In pozitia de flexie - valgum - rotatie externa, rotatia externa si valgum se blocheaza reciproc. Pentru ca o noua flexie sa fie posibila, este necesara o diminuare fie a valgum-ului fie a rotatiei externe. In pozitia de flexie - varum - rotatie interna se realizeaza acelasi echilibru, orice tendinta de varum fiind blocata de rotatia interna si invers. Pentru ca o noua flexie sa fie posibila, este necesara o diminuare fie a varum-ului, fie a rotatiei interne.

Controlul activ al stabilitatii flexiei este asigurat de cvadriceps fig. Actionand prin inteimediul rotulei si al ligamentului rotulian, acesta trage de tuberozitatea anterioara a tibiei. Forta cvadricepsului poate fi descompusa in doi vectori : unul dirijat spre axa de flexie-extensie, aplica rotula pe trohleea femurala R5iar al doilea, orientat in prelungirea ligamentului rotulian Lrpoate fi descompus la randul sau intr-o forta dirijata spre axul de flexie-extensie, aplicand tibia pe femur R4si o alta tangentiala, care este singura componenta eficace a extensiei Fe.

In tot timpul miscarii, presiunea dintre suprafetele articulare este mai mare decat tractiunea pe Fig. Contractia muschiului va presa puternic suprafetele articulare una pe alta, evitandu-se astfel orice aproximatie in desfasurarea miscarii. In extensia maxima genunchiul se blocheaza, contractia cvadricepsului nu mai este necesara. La cel mai mic flexia genunchiului grade de flexie, contractia puternica a cvadricepsului este cea care asigura stabilitatea genunchiului.

In controlul stabilitatii diverselor grade de fle­xie intervine de asemenea tricepsul, care, dublind prin gemeni calotele con-diliene, participa la formarea peretelui posterior pe care se va sprijini cva­dricepsul. De asemenea, ischiogambierii, la un grad de flexie mai mare de 60°, au un rol de stabilizator activ al tibiei sub femur.

Orteza de genunchi reglabila cu lungime adaptabila intre 55-70 cm

Miscarile de rotatie, controlate pasiv prin punerea in tensiune a elementelor capsulo-ligamentare, soli­cita si ele un control muscular activ. Controlul rotatiei externe este realizat de un sistem activ foarte bine diferentiat, data fiind importanta acestei miscari pentru o perfecta adaptare a piciorului la sol fig.

Controlul se realizeaza printr-un dublu mecanism : · Sistemul cvadriceps-popliteu este activ pentru primele 60° de flexie. El este format din doua elemente - unul anterior si altul posterior. Cel anterior, cvadricepsul, prin unghiul dintre tendonul cvadricipital si ligamentul rotulian deschis extern, creeaza la nivelul tuberozitatii tibiale anterioare o forta ce tinde sa roteze tibia intern, in sensul realinierii sistemului extensor fig. Aceasta forta controleaza activ orice rotatie externa aparuta in cadrul primelor 60° de flexie.

Amplitudinea miscarilor articulare

Elementul posterior - popliteul - prin actiunea sa de rotatie interna, mijloace de evaluare pentru articulații și ligamente si el orice rotatie externa a tibiei.

Elementul anterior este reprezentat de genunchii labei de gasca, flexia genunchiului grade cel posterior, de semimembranos. Muschii labei de gasca, fiind varizanti si rotatori interni, sunt in acelasi timp si motori ai blocajului in varum — rotatie interna. De la 60° de flexie, bicepsului ii revine rolul de a controla rotatia interna.